Testimoniale

Bună dimineața! Am ajuns cu bine la București, iar copiii mei entuziaști și inimoși mi-au spus și au spus cui au putut că au trăit una dintre cele mai frumoase experiențe din viața lor de până acum. Au legat prietenii de neuitat și între ei și cu alți copii din țară. Eu, de asemenea. Mă simt privilegiată că am trăit această experiență culturală, educativă și educațională, umană, plină de grație, rotundă. În ceea ce privește rezultatele, nu ne interesează prea mult. Desigur, contează, dar ce contează sunt tocmai lucrurile care nu se punctează și pentru care nu primim adeverințe, gradații, dar care se simt. Personal, cu proiectul meu, nu am luat niciun premiu, dar sunt mândră că am fost acolo pentru echipa Bucureștiului, care da, a luat câteva premii, meritate din plin. Precum v-am mărturisit și ieri, în gura mare, că așa îmi place mie, tot ce s-a petrecut la Bistrița, în ciuda micilor inconveniente, a fost minunat. Oameni, locuri, gânduri, păpădii, fete și băieți. Bucurie. Nu am nicio suspiciune în legătură cu veșnic urmăritele rezultate. Noi, dascălii, uităm uneori care ne e menirea și ce ar trebui să ne definească. Poate nu strică să ne amintim. Verticalitate, ținută intelectuală, demnitate, empatie, omenie și eleganță. Slavă Cerului, nu toți. De regulă, cei care își respectă condiția, nu. Ei sunt și cei care fac, trudesc, construiesc. Și ce să vezi, ăștia săracii, n-au timp să monitorizeze rezultate și să adune adeverințe?! Sunt sigură că lucrurile merg la fel peste tot în țară. Din păcate…

Ca atare, mulțumirile și gândurile mele cele mai bune, în numele Bucureștiului, se îndreaptă către gazde, către d-na Doina Macarie, către ISJ Bistrița-Năsăud, către colegii noștri din toate instituțiile implicate în acest eveniment. Nu mi-a spus nimeni “nu se poate”, ci doar “se rezolvă”. Și s-a rezolvat. Ce au făcut oamenii aceia acolo, e lucru mare! Tot respectul și toată dragostea, de la București. 

Prof. dr. Alina Karina Nițu